Mi s-a pus o gheara in piept. M-ai aruncat acum zece ani, cand un telefon cazut de nicaieri m-a anuntat ca V. a murit.
.
"Pur si simplu, s-a urcat in patul lui si a murit", a zis telefonul de la vreo 400 de kilometri distanta... Eu eram in Bucuresti - cel mai mare oras din Romania incepuse dintr-odata sa ma sufoce - si mai aproape de casa nu gaseam pe nimeni ca sa-l anunt. Nici taica-miu, nici matusa mea, nici sotia mea...
.
Cand o sa-ti termini volumul, trebuie neaparat sa dai de veste.
Am simțit o poveste similară, pe care o ai și tu, în celalalt comentariu pe care mi l-ai lăsat, la capitolul bărbieritului. Promit că aduc personal cartea, când o să vadă tiparul.
[Cu toate că te citesc de mult timp și am vrut să te (mai) comentez și anterior, nu am făcut acest lucru. Probabil dintro jenă naturală a unui respect la fel de natural/normal, ca de la discipol- învățăcel-ucenic în cuvinte scrise, către Maestrul săy
Dar acum, efectiv, nu mă pot abține!
Scrii
E X C E P Ț I O N A L!!
Cuvintele tale au darul și puterea de a mă transpune/muta cu totul în povestea ta!
Ai o fantastică capacitate nativă și un talent fenomenal de a crea stări și imagini/descrieri-sentiment, care trec cu mult dincolo de orice limită/barieră, atât temporală, cât și spațial- senzitivă.
Și emoțională!
Pentru că eu efectiv, citindu-te, mă simt dus acolo, în narațiunea ta!
Simt emoția ta ca și cum ar fi a mea, iar eu devin Tu, autorul/ naratorul și cel care a trecut, martor ocular voluntar, prin cele narate.
Atemporal... pentru că îmi rămâne în minte cele descrise de tine, cu mult timp după ce am terminat de lecturat.
Spațial, pentru că parcă "am fost acolo", cu tine, în acele momente.
Senzitiv, pentru că reușești să mă miști până la lacrimi!
Multumesc pentru aprecieri! Povestea asta a tot sedimentat în subconștient și cred că e momentul potrivit pentru ca ea să se nască. Dacă fantoma lui Gene Hackman vorbește prea brusc în articolul de ieri, nu e o eroare. În varianta corectată a Mesei mele, Gene a căpătat substanță, nu mai e un martor mut. Momentan nu voi publica această nouă structură pentru că îmi e teamă de un eventual refuz al unei edituri. Știu că, Polirom de exemplu, nu acceptă texte publicate anterior, sub orice formă. Nu scriu ca să câștig concursuri și pentru mine, dacă v-am făcut să simțiți ceva la finalul textului meu, asta e cea mai de preț diplomă.
Mi s-a pus o gheara in piept. M-ai aruncat acum zece ani, cand un telefon cazut de nicaieri m-a anuntat ca V. a murit.
.
"Pur si simplu, s-a urcat in patul lui si a murit", a zis telefonul de la vreo 400 de kilometri distanta... Eu eram in Bucuresti - cel mai mare oras din Romania incepuse dintr-odata sa ma sufoce - si mai aproape de casa nu gaseam pe nimeni ca sa-l anunt. Nici taica-miu, nici matusa mea, nici sotia mea...
.
Cand o sa-ti termini volumul, trebuie neaparat sa dai de veste.
Am simțit o poveste similară, pe care o ai și tu, în celalalt comentariu pe care mi l-ai lăsat, la capitolul bărbieritului. Promit că aduc personal cartea, când o să vadă tiparul.
Nu e nevoie de promisiuni, dar n-am sa refuz o discutie la o cafea sau la o bere.
Doar câteva cuvinte am acum, în minte!
[Cu toate că te citesc de mult timp și am vrut să te (mai) comentez și anterior, nu am făcut acest lucru. Probabil dintro jenă naturală a unui respect la fel de natural/normal, ca de la discipol- învățăcel-ucenic în cuvinte scrise, către Maestrul săy
Dar acum, efectiv, nu mă pot abține!
Scrii
E X C E P Ț I O N A L!!
Cuvintele tale au darul și puterea de a mă transpune/muta cu totul în povestea ta!
Ai o fantastică capacitate nativă și un talent fenomenal de a crea stări și imagini/descrieri-sentiment, care trec cu mult dincolo de orice limită/barieră, atât temporală, cât și spațial- senzitivă.
Și emoțională!
Pentru că eu efectiv, citindu-te, mă simt dus acolo, în narațiunea ta!
Simt emoția ta ca și cum ar fi a mea, iar eu devin Tu, autorul/ naratorul și cel care a trecut, martor ocular voluntar, prin cele narate.
Atemporal... pentru că îmi rămâne în minte cele descrise de tine, cu mult timp după ce am terminat de lecturat.
Spațial, pentru că parcă "am fost acolo", cu tine, în acele momente.
Senzitiv, pentru că reușești să mă miști până la lacrimi!
Ești un Rebreanu, amestecat cu nea Ion Creangă!
Serios!
Felicitările mele, da' chiar scrii EXCEPȚIONAL!
--
toate cele bune!
<>HeRmEs™<>
Multumesc pentru aprecieri! Povestea asta a tot sedimentat în subconștient și cred că e momentul potrivit pentru ca ea să se nască. Dacă fantoma lui Gene Hackman vorbește prea brusc în articolul de ieri, nu e o eroare. În varianta corectată a Mesei mele, Gene a căpătat substanță, nu mai e un martor mut. Momentan nu voi publica această nouă structură pentru că îmi e teamă de un eventual refuz al unei edituri. Știu că, Polirom de exemplu, nu acceptă texte publicate anterior, sub orice formă. Nu scriu ca să câștig concursuri și pentru mine, dacă v-am făcut să simțiți ceva la finalul textului meu, asta e cea mai de preț diplomă.